Ca să ajungi la cetatea de la Căpâlna, cocoțată pe un deal, departe de case, tre’ să-ți lași mașina jos, la șosea. Ai mult de urcat, îți trebuie provizii de apă și, mai ales, haine groase, pentru că e frig pe acolo. Cine știe, probabil te prinde și ploaia și, poate, o să-ți mânjești bocancii de noroi și bălți. Un chin, ce mai.
Sau...
Ca să ajungi la cetatea de la Căpâlna, ai de străbătut niște păduri de fag, pe un drum de țară, bătrânesc, pentru ca, apoi, după o oră de urcat pe munte, să ajungi în vârf, să vezi lacul Căpâlna în depărtare și să-ți simți plămânii umpluți cu aer adevărat.
Voi ce variantă vreți?

Opțiunile citadinului

Eu, unul, o vreau pe a doua. La fel ca și voi, cei care citiți deja această frază, sunt omul care zice „da” când vine vorba de ieșit pe munte, pe jos, pe schiuri sau pe motocicletă. Sunt întotdeauna on când apare posibilitatea unei ieșiri care să conțină aer, poteci de munte, păduri încă întregi de fag, gorun, brad, etc., priveliști care te lasă fără aer, stat de vorbă cu oamenii locului, fotografiat locuri noi sau locuri vechi, dar în lumină nouă. Îmi plac, ca și vouă, ieșirile în spații verzi, neatinse de mâna omului decât atât cât a trebuit ca să facă drum până sus sau băncuță pentru hodinit picioarele. Îmi plac, ca și vouă, evadările dintre tastaturi, birouri și betoane.

Cetatea de la Căpâlna are, din fericire, toate datele unei asemenea aventuri escapiste, cu iz de refugiu. Începând cu urcarea pe munte, care e tot mai abruptă pe măsură ce vă îndepărtați de case, traseul spre cetate vă asigură, prin sălbăticia lui, că vă aflați la munte. Chiar și acum, în decembrie, când zăpada încă n-a căzut în acele locuri iar peisajele par a fi gri și maro, drumul către cetate este cât se poate de rustic. Fotografiabil, nici nu mai vorbim.

Despre valoarea locului

Nu vă așteptați, însă, la o cetate ca-n filme, cu ziduri și metereze perfecte. Un incendiu din timpul războiului daco-roman (anul 106), două milenii de istorie și mâna lacomă a sătenilor din vale (care, deh, aveau nevoie de piatră bună la casele lor...) au afectat grav integritatea cetății dacice de la Căpâlna. Zidurile ei, deloc spectaculoase, ba chiar pitice în raport cu cele ale cetăților medievale de la Petrești și Săsciori, „cântăresc” însă mai greu. În comparație cu orice altă fortificație de pe Valea Sebeșului, Căpâlna este, de fapt, numele de cetate care a trecut granițele României și care a consacrat, alături de Sarmizegetusa, zona Șureanu ca ținut esențialmente istoric. Aflată pe lista patrimoniului mondial UNESCO, ca fortificație inclusă în rețeaua de apărare a Daciei, cetatea de la Căpâlna este cel mai important obiectiv de patrimoniu dacic din județul Alba.

A fost clădită, cel mai probabil, din ordinul regelui Burebista, în secolul I î.Hr., fiind punct strategic în apărarea accesului spre Sarmizegetusa (aflată, la rândul ei, în Munții Șureanu, sau, în limbaj popular, în „Munții Orăștiei”). Avea un perimetru de 280 m, două centuri de ziduri și trei turnuri, precum și șanțuri de apărare cu adâncimi variabile, grupate într-un platou oval. A fost ocupată de către romani în primul război dacic, prin asalturile cavaleriei maure conduse de Lussius Quietus. Trupele lui au urcat prin pasul Turnu Roșu, au cucerit Tilișca și Căpâlna, îndreptându-se spre Sarmizegetusa. Timp de 300 de ani, cetatea a fost, totodată, centru tribal, dovadă stând tezaurul de vestigii, conservat, azi, în muzeul din Sebeș – vase ceramice, de sticlă, scripeți, piese metalice de îmbrăcăminte, pinteni, pumnale, vârfuri de sulițe și săgeți. Este, deci, aproape sigur că viața dacilor era, aici, mult mai dinamică decât viața plină de lipsuri a sătenilor care locuiesc, azi, în colibele de sub cetate...

În loc de încheiere

Când eram mici, cam pe clasa a III-a, țin minte că am făcut o excursie sus, la cetate. Ne-am întins păturile pe acolo, am mâncat pită cu unt și salam, timp în care d-na învățătoare ne-a făcut o scurtă descriere a cetății, suficientă cât să înțelegem că acolo s-au bătut dacii cu romanii. Nouă atâta ne-a trebuit. Imediat am pus untu’ deoparte și ne-am împărțit în două cete. Evident, în daci și romani (țin să mărturisesc, cu oarecare fală, că eram dac, chiar dacă lobul urechii mele mă trăda ca fiind roman). În fine. Ne-am luptat, ne-am ucis, am băut apă vie și ne-am înviat unii pe alții. Ca-n filmele cu Amza. E limpede că, la școală, două săptămâni numa’ despre asta am povestit...

Acces la cetatea de la Câpâlna

Pe DN 67 C, la ieşire din satul Căpâlna înspre Șugag, după pod, un indicator arată la dreapta drumul spre cetatea dacică de la Căpâlna. Traseul se face la pas, întâi printre case, apoi prin pădure, şi e semnalizat prin indicatoare şi marcaj pe copaci. Lungimea lui nu depăşeşte 2 km, iar durata, fără popasuri, este de o oră. Atenție, însă, oricât ar părea de clar accesul, în aceste locuri vă puteți pierde cu uşurinţă. Nu ezitați să-i consultați pe localnici în privinţa traseului. Urcarea spre cetate este obositoare pentru cei care nu sunt obişnuiţi cu efortul pe munte. Nu grăbiți pasul, menţineți un ritm constant şi faceți popasuri relativ puţine.

Obiectiv turistic: cetatea dacică de la Căpâlna
Localizare: sat Căpâlna, comuna Săsciori (județul Alba)
Coordonate: latitudine 45.822157; longitudine 23.603147; alt. 660 m
Acces: cu mașina; pe jos
Surse de informație pentru acest articol: Muzeul Național al Unirii Alba Iulia
Credite foto: Florian-Rareș Tileagă
Articolul face parte din campania de promovare media, derulată de Asociația „Turism Mülhbach” 2015

E tot mai greu, azi, să folosim cuvinte mari. Nu pentru că nu s-ar folosi, ci pentru că tot mai puțini mai cred în ele, până într-acolo încât, din cauza lor, chiar și cuvintele mici – de la „bun” și „frumos”, la „atractiv” și „special” – își pierd credibilitatea. Azi, însă, vom folosi cuvinte mari. Le vom boldui, chiar, căci vorbim despre un loc atât de bun și de frumos, încât e musai să facem asta. Locul se numește Museikon, se află în cetatea Alba Iuliei și este, deocamdată, unicul muzeu de artă sacră din țară. Poftiți înăuntru.

Museikon. Adresă: str. Unirii, nr. 3, Alba Iulia

Strada Unirii e chiar în cetate. De fapt, e una dintre căile de pătrundere în cetate și, din fericire, singura prin care puteți intra cu mașina. Așa că, pentru mulți, strada Unirii înseamnă un singur lucru: acces. Și, cel mult, câteva clădiri mari pe lângă care treci, cum ar fi catedrala ortodoxă și, un pic mai departe, Sala Unirii. Din 28 aprilie 2017, însă, zi în care s-a inaugurat Museikon, strada Unirii va trebui să însemne altceva. Și, pas cu pas, ne vom obișnui să o asociem cu alte lucruri decât cele cu care o asociam până acum.

Așa că, întrucât Museikon e acel muzeu de pe strada Unirii în care veți găsi icoane, cărți vechi, atelier de pictură, laborator și bibliotecă de specialitate, aveți tot dreptul, de acum înainte, să numiți strada Unirii în funcție de muzeu. Spuneți-i cum aveți chef: strada aia cu icoanele, strada cu biblioteca, strada muzeului sau, pur și simplu, strada cu muzeu’. Muzeu’ de la intrarea în cetate.

Museikon, un muzeu pentru cei care nu știau că au nevoie de el

Dintre lucrurile noi care apar, an de an, în cetatea Alba Iuliei, înfrumusețând-o imprevizibil, Museikon este, fără nici un dubiu, cel mai nou. Și, fiind nou, a avut încă din faza de concepere / bugetare (valoare 9.736.394,77 lei, printr-un grant oferit de Islanda, Lichtenstein și  Norvegia) șansa să fie amplu și temeinic gândit, astfel încât să fie cât mai cuprinzător și folositor. Museikon este, de fapt, Proiectul Museikon și, la momentul când va fi deschis publicului (adică în toamna lui 2017), va include o mulțime de lucruri pe care merită să le cunoașteți și cu care merită să intrați în contact: expoziție permanentă cu peste 100 icoane pe lemn și pe sticlă, carte veche românească și străină; piese de cult; expoziții temporare, ca mod de promovare a artiștilor contemporani; atelier de scriere și pictură, folosind tehnici de lucru asemănătoare celor din vechime; spațiu de dezbatere a istoriei locale și naționale.

Din toată această enumerare specioasă e bine să rețineți un lucru: toate astea vă sunt accesibile. Ele n-au fost concepute pentru savantul cu călimară și pană de gâscă, ci pentru profanii care văd, în icoane, ceva impenetrabil. Ceva complicat, ermetic, izolat. Ceva ce are legătură cu primitivismul și habotnicia, cu cozile interminabile la moaște sau cu aruncatul în Dunăre, după cruce.

Din contră, Museikon e un loc penetrabil, în care icoana e deschisă, aproape și simplă. Veți vedea, apropiindu-vă de lemnul icoanei – pe care zugravi de acum trei secole au pus culoare, făcând-o și acum să aibă parfumul vopselei –, că scândura prin care dumnezeirea a prins formă e extrem de simplă. Veți vedea, de asemenea, cum se picta și cum se tipografia acum câteva sute de ani, pentru că veți putea lua parte la ateliere special gândite pentru voi. Veți mai vedea, în muzeu, un spațiu expozițional cald, nu reci; dinamic și nonconformist, nu rigid și intimidant. Vă va surprinde un design prietenos, tematic, multifuncțional, nu fixist sau comunist, cum multe muzee sunt. Muzeikon vă va plăcea, pentru că îl veți înțelege. Și, înțelegându-l, veți câștiga o mică parte din tihna și blândețea care apar zugrăvite în icoane.

De pus în ramă: clădirea muzeului, valorificată 100%

Ceea ce până nu demult era doar un mister, construit pe presupuneri și ipoteze, a devenit, recent, un lucru sigur: clădirea muzeului e un monument istoric esențial pentru identitatea Alba Iuliei și a Transilvaniei, având rădăcini în epoca romană, medievală și habsburgică. Începute în februarie 2016, cercetările arheologice efectuate în interiorul și în afara clădirii au scos la iveală o mulțime de date, care, pe măsură ce au fost procesate în laborator, au devenit tot mai interesante. Vorbim, deci, despre un edificiu medieval, clădit pe structuri romane, care a fost preluat apoi de habsburgi, suferind modificări majore. În ce privește romanitatea spațiului, au fost găsite porțiuni din zidul roman de apărare a Castrului Roman al Legiunii a XIII-a Gemina, de la Apulum, zid care s-a păstrat pe o înălțime de 3,80 m și o lungime de 14,90 m. Săpăturile au mai scos la lumină un drum al soldaților (via sagularis) și un canal roman, construit din piatră de râu, legată cu cărămizi, pe una din ele fiind aplicată o ștampilă cu numele legiunii militare: Leg(io) XIII Gem(ina). De asemenea, a fost identificată o construcție din cărămidă, cu bolta prăbușită și resturi de la o posibilă fosă septică, ambele din evul mediu. În plus, în curtea din spate a monumentului au fost descoperite două sisteme de canalizare din cărămidă, amenajate în secolele XVIII și XIX.

Din fericire pentru iubitorii de clădiri vechi, toate aceste detalii de arhitectură au fost puse în valoare. De pildă, o bună bucată a zidului roman de exterior a rămas la suprafață; zidul roman, medieval și austriac au fost integral valorificate, ca și unele ferestre, cărora li s-a redat aspectul baroc inițial. Splendoarea și autenticul acestui spațiu istoric au devenit, astfel, realități. Cât despre turiștii care vor intra în muzeu – indiferent de limba pe care o vorbesc sau de cultura din care vin –, ei vor fi primii care vor înțelege, cu adevărat, importanța acestui loc în Alba Iulia.

Deschiderea oficială, în toamnă

Cu toate că a fost inaugurat în aprilie 2017, Museikon va fi deschis în toamna lui 2017, întrucât e nevoie, conform legii, de șase luni pentru ca microclimatul din muzeu să fie format așa cum trebuie pentru amplasarea exponatelor.

Museikon: finanțat în cadrul Programului PA16/RO12 „Conservarea și revitalizarea patrimoniului cultural și natural”, prin Mecanismul Financiar SEE 2009-2014, proiect finanțat printr-un grant oferit de Islanda, Lichtenstein și Norvegia, „Un nou muzeu al icoanei revitalizează o clădire monument istoric restaurată în Alba Iulia” este realizat în parteneriat de Consiliul Județean Alba, Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia, Arhiepiscopia Ortodoxă Română Alba Iulia și Universitatea din Bergen – Norvegia.
Operatorul de program este Ministerul Culturii.

Obiectiv turistic: Muzeul de Artă Religioasă Museikon
Localizare: Alba Iulia (județul Alba)
Acces: cu mașina; pe jos
Credite foto: Florian-Rareș Tileagă

Articol publicat inițial pe www.viziteazaalbaiulia.ro