Schi bulgăresc. Borovets

Suntem în Sofia, în drum spre cele mai mari trei stațiuni de schi din Bulgaria. Dar ceva nu e bine. Microbuzul luxos, cu geamuri fumurii ne duce printr-o Sofie pe care eu altfel mi-o imaginam. Asta prin care trecem noi e gri, cu bălți, rămasă în urmă; străzile mișună de chipuri cu batic pe cap și de autobuze nevopsite parcă din anii ’90, așa că nu-mi prea vine să cred că mergem, de fapt, la schi în Bansko, Borovets și Pamporovo. Contrastul între urbanul comun, nescuturat de betoanele comuniste și munții albi care ocupă, în Bulgaria, 30% din suprafață, e dur. Și doar optimismul îți poate scoate din cap ideea că și stațiunile arată la fel.

Bulgaria = zăpadă + schi + strategie

Din fericire, nu e nevoie de optimism. În Bulgaria ninge mult, mai mult decât la noi, iar bulgarii știu ce să facă cu atâta zăpadă. Spre deosebire de români (căci n-ai cum să nu faci comparație...), bulgarii au înțeles că la o bicicletă contează lanțul, nu culoarea jițului. Da, ambele biciclete sunt Pegas-uri, ca vai de capul lor, dar măcar una dintre ele merge. Încep să cred tot mai mult că, în timp ce românii au muncit pentru ca lucrurile să arate ca-n Vest (și asta doar pe bucăți, gen Poiana Brașov și Voineasa), bulgarii au muncit pentru ca lucrurile să meargă ca-n Vest (da, tot pe bucăți), cel puțin în turismul de iarnă.

Așa că chiar dacă strâmbi din nas mergând pe o autostradă bulgărească plină de „plombe” și chiar dacă te deprimă hotelurile lor comuniste din anii ’60, între care puține sunt noi, totuși schiezi pe pârtii bune, lungi, late și deștept amenajate; telescaunul și telegondola au luat locul teleschiului și sunt rapide; prețurile nu dor nici măcar în plin sezon iar turiștii care vin într-un an de zile dublează populația țării. Turismul asigură, în această țară subestimată mai ales de români, cam 13% din PIB, evidențiind rostul investițiilor în cei 210 km de pârtie care există, acum, în Bulgaria.

În fine, nu vreau să fac elogiul Bulgariei doar pentru că mi-a asigurat un press-trip fain, în care am băut mult rachiu bulgăresc... Dar, ca schior care doarme cu schiurile în pat, m-am simțit mult mai bine la ei, decât la noi. Pure and simple.

Borovets. Stațiune, pârtii, munte

Borovets, Munții Rila, la 70 km sud de Sofia. E cea mai veche din Bulgaria, creată în 1896, dezvoltată în anii ‘60-’70 și modernizată recent, de unde și amestecul de arhaic cu gigantescul pătrățos al hotelurilor comuniste și cu extravaganța noilor vile. Totul e privat acum, în Borovets, iar avantaj au, firește, hotelurile de lângă pârtii (adică Rila, Alpin, Yastrebetz, Popangelov, Euphoria – cel mai bine cotat în zonă). Dar nu Borovets ca spațiu de cazare e neapărat interesant (deși luxul noilor hoteluri te lasă mut și ți-e nu știu cum să te atingi de ceva din cameră și din baie), ci Borovets ca schi și snowboarding. Vorbim despre 58 km de pârtii, dintre care 26% sunt pentru începători, 35% pentru intermediari și 39% pentru avansați. 12 km are cea mai lungă pârtie iar diferența de nivel de la stațiunie (cota 1.300) la punctul cel mai înalt al domeniului (care e, de fapt, aproape de cel mai înalt vârf din Balcani, adică Musala, 2.925 m) este de 1.250 m. Generos, aș zice, pentru o stațiune despre care nouă din zece români probabil n-au auzit și vor spune că-i în Rusia...

Ca multe alte stațiuni vechi, unde localnicii au înțeles că se poate trăi bine de pe urma muntelui, Borovets a fost gândită exclusiv pentru schi. Există trei mari zone interconectate – Sitnyakovo, cu nocturnă între 17.00 și 21.00; Yastrebetz, cea mai vastă; Markudjik, cea mai înaltă – care acoperă muntele pe cea mai ofertantă porțiune a sa și care duc în diferite puncte ale stațiunii, până la ușa hotelului. Dar ce m-a uimit nu e conceptul ski in-out, bine pus în practică în Borovets, ci buna plasare a pârtiilor la toate cotele. De pildă, dacă pornești de la 2.369 m pe Haramia și continui pe celebra Popangelov (celebră fiindcă poartă numele unui mare schior din anii ’80, Petar Popangelov, alias Pepe), experiența e plăcută chiar și în condiții de ceață deasă. Vei vedea pe unde cobori, pentru că jnepenii din platou alpin și pădurile din zonele joase încadrează vizibil panta și îți spun pe unde să mergi. În plus, puține pârtii îți dau de furcă dacă ești începător; până și pârtiile roșii (Yastrebetz, Sitnyakovo, Martinovi) sunt previzle, bine adaptate schiului de agrement. Tot din punctul de vedere al schiorului care vrea strict relaxare, mi-a plăcut și combinația odihnitoare de pârtie albastră, pârtie roșie și racord între pârtii, ce impune un ritm de coborâre constant dar plăcut.

Dar, până la urmă, contează cum interpretezi relieful. Ca iubitor de tehnică și viteză, eu unul m-am bucurat de Borovets pentru felul cum m-a provocat prin lungimea, înclinația și spectaculozitatea pârtiilor roșii de pe Yastrebetz. Au profil olimpic, sunt excelente pentru coborâre și slalom și nu e de mirare că Borovets a găzduit până acum zece campionate europene de schi și două mondiale. Într-adevăr, nu vorbim de 225 km de pârtii ca în Les Deux Alpes și nici de telegondole galactice ca-n Sölden. Dar ai la îndemână 58 km de pârtii, adică zero șanse să te plictisești într-o zi de schi. Poate că după trei-patru zile de schiat începi să le reiei și să le cunoști, dar nu cred că poate fi vorba de saturație. Un minus al Borovets-ului mi s-a părut, totuși, neglijența serviciilor de întreținere a pârtiilor; nici un ratrack n-am văzut pe pârtie după câteva ore de schi intens (atât ziua cât și pe nocturnă), timp în care zăpada era tot mai haotică și greu de stăpânit mai ales de începători. Începea să mi se facă dor, pe bună dreptate și fără snobism, de Austria și Franța. Dar, deh, costă motorina, right?

Borovets, cu plus și cu minus

Și acum, cu plus și cu minus, alte câteva motive pentru care să schiezi / să nu schiezi în Borovets:
+ cei 35 km de schi fond;
+ snowpark-ul BoroSport, lung de 520 m, cu trei culoare pentru toate nivelurile de rideri;
+ telegondole și telescaune rapide;
+ spațiile imense de freeride, mai ales că stațiunea se află într-un parc național iar sălbăticia reliefului e la loc de cinste;
+ Kids’ Park „Borokids”, la baza pârtiilor, un loc în care copiii fac primii lor pași de schi și descoperă echipamentul prin metode care grăbesc procesul de învățare;
+ cele 75 de tunuri de zăpadă care asigură zăpadă din decembrie până în aprilie, indiferent dacă ninge sau nu;
+ reputația stațiunii, premiată ca fiind a doua cea mai bună din lume pentru sezonul 2012 – 2013 de către clienții agenției britanice Crystal Holidays;
+ școala de schi BoroSport, apreciată ca fiind una dintre cele mai bune din Europa, cu instructori vorbitori de engleză, germană, română, franceză, italiană;
+ gradul ridicat de securitate pe pârtie (1-2 accidente pe zi);
+ climatul mediteranean, cu ierni blânde, fără viscol, dar încărcate de zăpadă;
+ mâncarea excelentă în absolut oricare restaurant; eu unul n-am văzut niciunde aperitive care să te sature de la primele îmbucături și după care să mai și urmeze felul I, felul II și ditamai desertul, plus băuturi – toate, cam la 50-60% din prețul pe care în România îl dai pe o astfel de masă copioasă;
+ obiectivele turistice din împrejurimi: mănăstirea Rila (de secol X, una din cele mai mari, mai vechi și mai pitorești mănăstiri din Bulgaria), Vârful Musala, orașul medieval Samokov;
+ atitudinea prietenoasă a personalului de la centrele de închirieri, de la ghișee, de la recepții;
- atitudinea neprietenoasă a aceluiași personal de la centrele de închirieri, de la ghișee, de la recepții, de unde reiese că abordarea corectă nu este în Bulgaria o regulă de marketing, ci o opțiune în funcție de educația fiecăruia;
- aspectul deranjant de neîngrijit al stațiunii, adică noroi, gunoi și amenajări făcute pe jumătate;
- neglijența întreținerii pârtiilor;
- absența unor après-ski-uri în adevăratul sens al cuvântului, sus pe pârtii;
- riscul ridicat de a fi victima unui furt;
- muzică proastă (da, manele) care răsună de te miri unde: localuri, mașini, de pe pârtie, făcându-ți din concediul în Bulgaria o adevărată întoarcere la originile carpatine.

Îi mulțumesc instructorului Krasimir Vangelov, de la BoroSport Ski School, care m-a însoțit pe pârtii și care m-a făcut să-mi placă Borovets pentru toate plusurile și minusurile sale.

În curând, despre Bansko

Articolul a fost publicat inițial pe www.skipassmagazine.ro
Credite foto: www.borovets-bg.com

***

Sunt instructorul Florian-Rareș Tileagă și vă aștept, în Munții Șureanu, la lecții de schi și închirieri de echipamente.