De vorbă cu... FLORIN CRĂCIUN

A rupt uși, a căzut pe scări, a jucat cu piciorul rupt, a dat bâlbe, și-a luat un pumn în față în timpul spectacolului, pumn care i-a oferit o frumoasă combinație de galben spre verde pe față. A făcut și a pățit de toate, pentru că e actor.
De fapt, a ales să fie actor și se mândrește cu asta. Se numește Florin Ionuț Crăciun, e participant la Gala HOP, iar mai jos veți găsi un scurt și onest interviu cu el, ca să știți pe cine aplaudați, în septembrie, la Costinești.

Florin Ionuț Crăciun, 23 de ani, din localitatea Jijila, județul Tulcea
Studii: U.N.A.T.C. București, secția Actorie, promoția 2014, clasa prof. univ. dr. Florin Zamfirescu
Participă la Gala HOP 2016, la secțiunea Grup, cu spectacolul Visul lui Ariel

Rareș Tileagă: Cine este Florin?
Florin Crăciun: Un băiat din Jijila, județul Tulcea!

R. T.: Cum vedeai teatrul, înainte de facultate, și cum îl vezi acum?
F. C.: Înainte de facultate nu eram conștient de cât de prăfuiți suntem.

R. T.: Spune-mi un nume care te-a marcat, ca actor, în cel mai bun sens.
F. C.: Dem Rădulescu.

R. T.: Povestește, pe scurt, cel mai amuzant lucru care ți s-a întâmplat, ca actor.
F. C.: Ohoo, sunt multe, n-aș putea să zic: am rupt uși, am căzut pe scări, am jucat cu piciorul în ghips, ne-a căzut decorul, bâlbe nu mai zic, mi-am luat un pumn în față în timpul spectacolului și când am dat machiajul jos eram galben spre verde.

R. T.: Cât de mult contează pentru tine oamenii din sală, atunci când joci?
F. C.: Contează. Mie, personal, nu-mi place să joc cu puțini oameni în sală.

R. T.: Crezi în aplauze?
F. C.: Da.

R. T.: Cât de mare este distanța între ceea ce visezi să faci și ceea ce faci acum?
F. C.: E mare.

R. T.: Ce îți place în teatrul românesc?
F. C.: Și eu m-am întrebat asta de mai multe ori.

R. T.: Ce te dezamăgește în teatrul românesc?
F. C.: Lenea.

R. T.: Ce importanță are pentru tine critica?
F. C.: Oricât de bună sau rea ar fi critica pe care o primesc, niciodată nu o voi lua în serios mai mult de 50%.

R. T.: Ce altceva, în afară de teatru, îți ocupă mintea în fiecare zi?
F. C.: Filme, jocuri, bere, tot felul de acțiuni. De obicei nu am stare.

R. T.: De ce lucruri te temi, ca actor?
F. C.: De lene.

R. T.: Enumeră câteva lucruri care te fac să te simți viu.
F. C.: Adrenalina, un banc bun, un banc extrem de prost și munca.

R. T.: Ce înseamnă pentru tine expresia „să dai din coate”?
F. C.: Să muncești; cât investești, atâta scoți.

R. T.: Ce i-ai spune unui tânăr absolvent de liceu, care vrea să facă Actoria?
F. C.: S-o facă.

R. T.: Ce regizor ai vrea să te sune?
F. C.: Tarantino.

R. T.: Cum înțelegi succesul?
F. C.: Atunci când faci ce-ți place și munca ta este luată ca punct de reper.

R. T.: Când ai început să te gândești serios la teatru? Și, mai ales, de ce?
F. C.: După ce am terminat un liceu de arte, specializarea Actorie. Următorul pas a fost admiterea la U.N.A.T.C., dar abia în anul II de facultate mi-am dat seama că asta vreau sa fac.

R. T.: Ce înseamnă pentru tine HOP?
F. C.: O etapă. O provocare.

R. T.: Cum se face că ai ales, la HOP, participarea în grup, în defavoarea celei individuale?
F. C.: Eu am zis că vreau să merg la HOP, Marian (Marian Olteanu, n.r.) a zis că vrea sa meargă la HOP, Toader (Tudor Morar, n.r.) a zis că vrea să meargă la HOP, așa că am mers toți la HOP.

Articolul a fost publicat inițial pe LiterNet.ro, august 2016