Sete

E foarte posibil ca întrebările care se aud cel mai des, la TIFF, să fie „ai bani de filme azi?”, „mai apucăm să mâncăm?”, sau, cea mai răspândită, aici la Cluj, „no, ai văzut ceva fain?” Dacă la primele două am răspunsuri pe care nu le-aș face publice, la ultima aș răspunde că da, am văzut în sfârșit, și sunt încântat să vă spun despre ce e vorba. Nu e o capodoperă, nici n-ar avea sens să avem astfel de așteptări naiv-înflăcărate, în secunda în care intrăm în sală. Și n-o să pun încântarea mea pe seama acumulării de mici nemulțumiri din primele zile de TIFF, în care filmele (văzute de mine, cel puțin) au fost mai mult exercițiu și au avut mai mult intenție decât împlinire.

Sete / Thirst

O mamă, un tată și băiatul lor își duc zilele într-o căsuță pe deal, în timpul uneia dintre cele mai secetoase veri din Bulgaria. Apa ajunge tot mai greu aici, pe vârf de deal, ceea ce îi pune în mare încurcătură pe cei trei, care trăiesc din spălatul de rufe pentru hoteluri. De aceea, sosirea unui săpător de puțuri și a fiicei lui, precum și promisiunea că va fi apă, în sfârșit, pare să schimbe totul. Dar lucrurile se schimbă cu adevărat abia când viețile celor doi străini se amestecă cu viețile celor trei localnici. Femeia, mamă sârguincioasă și soție fidelă, ocupată în continuu cu întinsul de rufe, devine țintă irezistibilă pentru săpătorul de puțuri, la fel cum fetița lui, o rusoaică de fier, devine partenera ingenuă a băiatului. Ceea ce până nu demult era doar sete de apă se transformă, încet, în sete de viață, de sânge pulsat în vene, de zvâcniri carnale imposibil de oprit, odată stârnite.

Svetla Tsotsorkova, pentru care Sete este, în mod incredibil (și veți vedea de ce folosesc adverbul ăsta) debutul în regia de lungmetraj, a obținut ceva ce alții, cu vechime în cinema, nu obțin nici după câteva producții: poveste simplă cu conținut. Fiind totodată autoarea scenariului, alături de S. Ovtcharov și V. Vasilev, regizoarea nu se teme de faptul că se întâmplă puține lucruri pe ecran. Nu recurge la scene de umplutură, de așa-zis context, prin care ar fi riscat mai degrabă să rupă ritmul și să plictisească, așa cum multe filme o fac, crezând că dau „culoare”. Ritmul permis, aici, e unul constant, lent; accentul cade pe repetarea comică a unor situații-cheie și, mai ales, pe finețea diferențelor dintre acestea. În ciuda faptului că destinul personajelor se modifică fundamental până la final, totuși nu veți vedea, în film, grăbiri de ritm, ruperi, cotituri. Povestea se consolidează echilibrat, cu umor și se lasă înțeleasă din sugestii, care te fac să gândești și să presupui exact nuanța care trebuie.

Un lucru e clar, când vezi Sete: vrei să bei apă, ți se face sete. Natura, care însoțește acțiunea ca un personaj, reflectă remarcabil de bine tonalitatea poveștii: cadre fixe, panoramice, cu dealuri uscate de arșiță; close-up-uri cu fețe ridate, arse de vânt; drumuri înnăbușite în praf; muzică ambientală din zgomote de utilaje și triluri de păsări. Preferata mea, însă, e imaginea cu cearșafuri în vânt, care întrerupe acțiunea de câteva ori, ca posibilă expresie pentru viața fragilă, onestă a personajelor. E o colecție interesantă de peisaje uscate, care corespund aridității dinăuntru a personajelor, atingând un nivel de picturalitate venită parcă din filmele unui Kornél Mundruczó (vezi Delta) sau chiar Abbas Kiarostami (The Wind Will Carry Us).

V-aș povesti finalul, dar mă abțin. Mă mulțumesc doar să vă spun că e genul de comedie care conține atât de multă dramă, încât la final veți crede că ați văzut ceva de-a dreptul tragic. Nepretențios, calm, bine scris, bine jucat prin interiorizare, cu fețe și priviri a căror încremenire se apropie de mască, Sete poate fi un film important. Nu perfect, doar important.

Filmul mai rulează vineri, 3 iunie, ora 12.30, la Cinema „Victoria”.
Bulgaria, 2015, 90’
Titlu original: Thirst
Regie: Svetla Tsotsorkova
Scenariu: Svetla Tsotsorkova; Svetoslav Ovtcharov; Ventsislav Vasilev
Imagine: Vesselin Hristov
Distribuție (parțial): Monika Naydenova; Alexander Benev