PasiLiberi.ro e un loc în care, citind despre film, dai click și pe schi. Și, citind despre turism, dai click și pe teatru. E un loc în care ți se pune filmul în brațe, teatrul pe genunchi, clăparii în picioare și rucsacul în spate.

Am ales, deci, cinci domenii (film, teatru, schi, turism, viață), cu un numitor comun: libertatea de mișcare.

Fără mișcare suntem falși. Fără libertate suntem triști. Fără idei suntem mici.

Bine ai venit pe site-ul celor ce nu sunt falși, triști și mici.

  • image

    O zi cum puţine sunt

    M-am simțit atât de bine la cele două spectacole, încât nici unul dintre „minusurile” de ieri n-a putut să mă supere. Nici oboseala, nici fumul de țigară de la etajul de jos, care urca la mine în cameră, nici voluntarul zelos, rotofei, care tăia bilete la cele două spectacole. Un fel de Bran, cu ochelari și aere de mic milițian.

    Mai mult
  • image

    Nume mari, pentru care îndurăm căldura

    Rebengiuc, Râlea și Kordonsky sunt nume pentru care sute de oameni ar fi în stare să se înghesuie într-o sală și să suporte lipsa de aer și nădușeala. S-a întâmplat ieri, la spectacolul Marmură al lui Yuri Kordonsky, cu Victor Rebengiuc și Marian Râlea pe scenă.

    Mai mult
  • image

    Un titlu obligatoriu

    Dacă nu vă plac înjurăturile și credeți că teatrul e întotdeauna cu povești sub clar de lună, nu vă luați bilet la Apă de mină. Nu-mi aduc aminte să fi văzut în ultimii ani, în teatrul românesc, o poveste mai urâtă, din punct de vedere uman, care să exprime atât de palpabil mizeria sufletească și viețile uitate de Dumnezeu.

    Mai mult
  • image

    Oameni obișnuiți

    Vă recomand spectacolul Gianinei pentru felul în care vă va enerva, deprima și energiza. Mai puternic decât De vânzare și chiar decât 20 / 20 – pentru care mai demult o lăudam pe regizoare ca fiind cele mai puternice ale ei –, Oameni obișnuiți este, probabil, unul dintre cele mai eficiente și vocale spectacole despre integritate, indiferent de granițe și de țări.

    Mai mult
  • image

    Fantome, morți și sicrie

    Roluri intens ardelenești (cu mici excepții de inadecvare a graiului și de forțare a necizelării țărănești); umor irezistibil de limbaj; ambianță de poveste românească din diapozitive; senzația aia că încontinuu spectacolul citează dintr-un basm sau poveste, fără însă să știi care e.

    Mai mult
  • image

    „Surprizele” se țin șnur

    Ați pățit vreodată să mergeți în mare grabă la teatru, de teamă că întârziați, că va fi multă lume și că nu mai prindeți loc? Și, imediat după ce a început, vi s-a întâmplat să simțiți că parcă-parcă ceva nu e OK, că nu e chiar cum v-ați imaginat și că e tot mai clar că aveți de-a face cu un eșec?

    Mai mult
  • image

    Două spectacole. „Unul și unul”

    Înghesuială am văzut și la spectacolele de mai jos. Cu toate astea, nu înghesuiala și cheful de a vedea un spectacol fac, din acel spectacol, un succes. De fapt, cu cât e mai mare efortul de înghesuire la intrare, cu atât e mai enervantă dezamăgirea dacă spectacolul nu e ceea ce vroiai.

    Mai mult
  • image

    Liturghie, șantier, dans contemporan

    E greu să vă imaginați cum arată scenele din Armina..., nici măcar dacă ați văzut exemple cât de cât similare de teatru pe motive ritualice – iar cele mai apropiate titluri românești ar fi O trilogie antică, al lui Andrei Șerban, sau Danaidele al lui Silviu Purcărete.

    Mai mult
  • image

    O țară întreagă într-un apartament: Sieranevada

    Scurtmetrajele românești – și le includ aici pe cele de mai jos – sunt, an de an, revelații pentru mulți.

    Mai mult
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • All
  • Festivalul De Teatru Sibiu 2016
  • Film
  • Jazz
  • Schi
  • Teatru
  • Turism
  • Viață
  • O zi cum puține sunt

    Mi-a plăcut mult a opta zi de FITS 2016 și cred că a fost ceea ce se spune că înseamnă festivalul ăsta lăudat de toți: vitalitate și inedit irepetabil. Pe
    Mai mult
    • Festivalul De Teatru Sibiu 2016
  • Marmură

    Rebengiuc, Râlea și Kordonsky sunt nume pentru care sute de oameni ar fi în stare să se înghesuie într-o sală și să suporte lipsa de aer și nădușeala. S-a întâmplat
    Mai mult
    • Festivalul De Teatru Sibiu 2016
  • Apă de mină

    Cu riscul de a părea unul care face pe deșteptul, trebuie să vă zic că, pentru mine, teatrul înseamnă de obicei una dintre următoarele două situații opuse, pe care le-am
    Mai mult
    • Festivalul De Teatru Sibiu 2016
  • Oameni obișnuiți

    Estetici, stilistici, referințe, alegorii, metafore, registre, criterii, categorii, etc. Un mare bau-bau de chestii care ar putea speria pe oricine și care au devenit, pentru mine cel puțin, în ultimii
    Mai mult
    • Festivalul De Teatru Sibiu 2016
  • Moroi

    O mare nedreptate care poate fi făcută unui spectacol este, totodată, o nedreptate pe care o comitem toți: datul cu părerea printr-un singur cuvânt. S-o recunoaștem, e mai ușor așa,
    Mai mult
    • Festivalul De Teatru Sibiu 2016
  • Trei surori & Apelul

    Ați pățit vreodată să mergeți în mare grabă la teatru, de teamă că întârziați, că va fi multă lume și că nu mai prindeți loc? Și, imediat după ce a
    Mai mult
    • Festivalul De Teatru Sibiu 2016
  • Antigona & Antisocial

    Într-un Sibiu cu ploaie, cu frig și cu un cer gri de parcă e noiembrie, străzile sunt goale. Chiar și-n centru. N-ai zice că cineva ar mai avea chef de
    Mai mult
    • Festivalul De Teatru Sibiu 2016
  • Armine, frumoasa mea soră

    Să fii critic de teatru și să nu fi participat deloc, la nici o ediție a Festivalului Internațional de Teatru din Sibiu, e ca și cum ai zice că-ți plac
    Mai mult
    • Festivalul De Teatru Sibiu 2016
  • Exces nr. 5: SNOBISM

    Adică „a, daaa, Măniuțiu! Super tare!”, fără să fi văzut nimic de Măniuțiu... Chestia asta cu minciuna culturală care te face să pari cult fără ca tu să fi cultivat
    Mai mult
    • Teatru
  • Exces nr. 4: SUPERFICIALITATE

    Nu, nici pe asta n-o va recunoaște nimeni. Dintre toate excesele publicului, despre care am scris și vom scrie pe „Pasi Liberi”, probabil doar despre frică și scepticism omul va
    Mai mult
    • Teatru
  • Exces nr. 3: ORGOLIU

    Moartea și taxele, cică astea-s cele mai sigure lucruri din viață. O spunea Benjamin Franklin, acum vreo trei secole. Aș adăuga orgoliul. E „buba” pe care n-o recunoaște nimeni. Cea
    Mai mult
    • Teatru
  • Sieranevada

    Pentru foarte mulți, Cristi Puiu e doar un nume. Pentru mulți, e unul care apare la TV, în interviuri târzii, pe programe artsy care de obicei „se sar” din telecomandă.
    Mai mult
    • Film
  • Scurte, bune, românești

    Mulți văd, în TIFF, două chestii: 1) film românesc și 2) ocazia să vadă film românesc. Și bine fac. Că văd trei filme pe zi la fiecare ediție, sau unul
    Mai mult
    • Film
  • Shelley

    Mărturisesc că de mult timp mă chinui să găsesc un cuvânt suficient de frumos și, în același timp, suficient de dur, care să descrie dezamăgirea spectatorului în sala de film
    Mai mult
    • Film
  • Ușa deschisă

    Despre filmul de mai jos aș fi vrut să scriu mai mult decât am scris. Nu e cel mai bun pe care l-am văzut în ultimul timp, nu e nici
    Mai mult
    • Film
  • Sete

    E foarte posibil ca întrebările care se aud cel mai des, la TIFF, să fie „ai bani de filme azi?”, „mai apucăm să mâncăm?”, sau, cea mai răspândită, aici la
    Mai mult
    • Film
  • Sălbatic

    Când am auzit prima oară aplauze la cinema, nu-mi venea să cred. Era ceva ciudat, atât pentru faptul că aplaudații nu auzeau aplauzele, cât și pentru că aplaudatorii aplaudau puțin,
    Mai mult
    • Film
  • Ville-Marie

    Aș fi vrut ca primele două zile din TIFF 2016 – adică cea de ieri, în care am văzut un singur film, și cea de azi, în care scriu despre el – să
    Mai mult
    • Film
  • Exces nr. 2: SCEPTICISM

    Continuăm, astăzi, ceea ce acum câteva zile părea un demers ciudat, adică discuția-pastilă despre excesele spectatorului și vorbim, mai jos, despre încă un vechi „beteșug” din capul spectatorului: SCEPTICISMUL. Din
    Mai mult
    • Teatru
  • Exces nr. 1: FRICA

    Începând de azi, (îndrăznesc să) scriu despre excese. Excesele noastre, ca spectatori de teatru, excese pe care le știm sau nu; excese, exagerări, depășiri de limită, adică tot ce e
    Mai mult
    • Teatru
  • Trucuri de spectator

    Presupun că toți, cei care am fost la teatru măcar de câteva ori în viață, avem un fel al nostru de a ne da seama când spectacolul e valoros sau
    Mai mult
    • Teatru
  • Spectatorii care scriu

    În lumea asta tot mai internetizată, mai youtubată, mai străină de citit și, firește, de scris, a scrie despre teatru pare o extravaganță de secol XIX. O chestie cu pană
    Mai mult
    • Teatru
  • Spectator cu acte în regulă

    Teatrul, ca lume a talentului, a pasiunii, e și o lume a titulaturilor spuse, uneori, la nervi și cu voce tare. „Sunt actor, pricepi?”, „sunt dramaturg jucat”, „sunt critic și
    Mai mult
    • Teatru
  • Soluții pentru spectatorul dezamăgit

    La teatru se suferă. Și pe scenă, și în sală. Diferența e că atunci când cei din sală suferă mai mult decât cei de pe scenă, la mijloc se află
    Mai mult
    • Teatru
  • Zece chestii

    Încercând să dau un titlu articolului de mai jos, în care veți găsi o listă de „zece legi” ale spectatorului de teatru, îmi ieșeau tot felul de formulări umflate, oficioase,
    Mai mult
    • Teatru
  • Monitorul român

    Șureanu, 2013. Eram la teleschi, cu un elev pe care îl pregăteam să urce pentru prima oară cu înspăimântătoarea instalație, când, dintr-o dată, o mână mă bate pe umăr. Îmi
    Mai mult
    • Schi
  • „Hai fatto la stagione?”

    În Italia, în bucătăria hotelului în care lucram ca spălător de oale, fiecare zi începea la fel: cu un ștampăl de espresso, cu ochii cârpiți de somn și cu discuții
    Mai mult
    • Schi
  • 2015. Top momente

    E pentru a doua oară când accept provocarea LiterNet de a scrie ceva despre cele mai importante momente din anul care s-a încheiat. Prima oară fusese în 2014 și, la
    Mai mult
    • Viață
  • Elveția Estului: Șureanu

    Niște lupi, lângă iaz. Un munte încă alb, în iunie. O poiană prin care n-a călcat, vreodată, picior de om. Șureanu e unul din acele spații în care starea de
    Mai mult
    • Turism
  • Șureanu. Urme de om

    Iernile bune, la Șureanu, încep toamna și se sfârșesc vara. Ninsorile care cad în octombrie și care albesc munții, urmând să se topească prin mai, confirmă că, aici, există o
    Mai mult
    • Turism
  • Fum de lumânare: Oașa

    Oașa e, fără nici un dubiu, cel mai sonor nume din Șureanu. Poate pentru că e pe malul lacului cu același nume, a cărui întindere izbitor de frumoasă, oceanică, e
    Mai mult
    • Turism
  • Căpâlna. Evadare dintre betoane

    Ca să ajungi la cetatea de la Căpâlna, cocoțată pe un deal, departe de case, tre’ să-ți lași mașina jos, la șosea. Ai mult de urcat, îți trebuie provizii de
    Mai mult
    • Turism
  • Petrești. Cetatea cu iederă

    Dacă e vreun monument de pe Valea Sebeșului pe care-l vezi întotdeauna cu coada ochiului, din drum, în timp ce iei curba la ieșire din Petrești, dar despre care nu
    Mai mult
    • Turism
  • Vii paltonar, pleci schior

    În fața schiului suntem toți egali. Avocați, șoferi, medici, șomeri, manageri PR etc. – toți tremură din genunchi ca niște viței nou-născuți și toți vor un singur lucru: să nu cadă
    Mai mult
    • Schi
  • Ce nu este schiul?

    Publicam, zilele trecute, un text despre ce cred eu că este schiul, cu riscul de a părea unul care face pe deșteptu’ și care, din biroul lui de fildeș, crede
    Mai mult
    • Schi
  • Ce este schiul?

    Uneori, după ce cobor de pe pârtie, e aşa de mare înghesuiala în après-ski, încât îmi beau vinul cot la cot cu oameni pe care nu-i cunosc. Fără să vreau,
    Mai mult
    • Schi
  • 100% fotografiabilă: Râpa Roșie

    Fiecare sat sau oraș de pe lumea asta are ceva turistic. Un muzeu, o biserică, o statuie, o placă comemorativă pe care n-o vezi nici dacă ești lângă ea – peste
    Mai mult
    • Turism
  • Schi cu ochii închiși: Pamporovo

    De fiecare dată când schiez pe ceaţă, când nu văd la doi pași în faţa mea şi mă chinui să intuiesc pe unde ar fi brazii, eu îmi amintesc de
    Mai mult
    • Schi
  • Sebeș. Motive de zâmbet (II)

    Săptămâna trecută vă scriam despre un Sebeș turistic care, de poluare și griji zilnice, aproape că nu se vede deloc. Cel puțin nu prin ochii localnicilor. Ar trebui, dacă vreți
    Mai mult
    • Turism
  • Notițe din octombrie (III). Ai mei erau super!

    Ați văzut vreodată postările alea de pe Facebook, gen „nu ești născut în anii ’80 dacă nu umblai cu cheie la gât” ? Cam din aceeași categorie de memorie afectivă, colectivă,
    Mai mult
    • Teatru
  • Notițe din octombrie (II). Femei / Bărbați

    Teatrul, atunci când nu e bine făcut, enervează, plictisește, provoacă pufăituri. Ca să nu mai spun de calculele pe care plătitorul de bilet și le face în cap („hm, 20
    Mai mult
    • Teatru
  • Notițe din octombrie (I). Tihna

    De multe zile încerc să scriu despre Festivalul Național de Teatru, care s-a încheiat de curând. Dar nu m-am putut aduna deloc. N-am putut scrie un rând. La început, de
    Mai mult
    • Teatru
  • Sebeș. Motive de zâmbet (I)

    Uneori, Sebeșul nu se vede de ceață. O ceață roz-albastră, suspectă ca un duh necurat, care plutește peste tot orașul și care cel mai bine se vede de la Râpa
    Mai mult
    • Turism
  • Turnul cu ceas. Reperul unui oraș

    Când te apropii de Sebeș, vezi turnul cu ceas. Când treci prin centru, vezi turnul cu ceas. Când intri pe net și dai search cu Sebeșul, vezi turnul cu ceas.
    Mai mult
    • Turism
  • Stop-joc

    Dacă 27 de oameni ar fi murit într-un sat, toată lumea s-ar fi oprit în loc. Nimeni n-ar mai fi lucrat, s-ar fi tras clopotele și toți ar fi ieșit
    Mai mult
    • Viață
  • Una-alta despre filme

    De fiecare dată când merg la dezbateri cu titluri importante, pe subiecte care ard, mă entuziasmez. Pe moment, am acea speranță a naivului că, în decursul celor două-trei ore, se
    Mai mult
    • Film
  • Mountains May Depart

    Cel mai greu și, în același timp, iritant e să ai de-a face cu un film mediocru. Nici entuziasmant, nici dezamăgitor, ci undeva la mijloc, pe acea linie fină care
    Mai mult
    • Film
  • Chronic

    Alaltăieri, în timp ce eram la cinema și vedeam The Assassin, acest film cumplit de neoccidental și necomercial, știam că nu am prea multe șanse să vă fac să-l vedeți,
    Mai mult
    • Film
  • The Assassin

    Dacă „cinema” înseamnă, pentru voi, filmele care plac, care sunt ușor de înțeles, simplu de privit, care nu schimbă „macazul” receptării și care corespund exclusiv genurilor cu care v-ați obișnuit
    Mai mult
    • Film
  • Anii mei de București. Anii mei de FNT

    Din 2004, de când vin la București pentru Festivalul Național de Teatru, pot să spun că am trăit și am văzut multe pe aici. De pildă: un cutremur pe care
    Mai mult
    • Teatru
  • Le tout nouveau testament

    Amintiți-vă cum erau filmele de suspans în anii ’50-’60. Pătimașe, teatrale, frumoase ca niște tablouri. Apoi a venit Jaws, în 1975, al lui Spielberg, care a spulberat tot și a
    Mai mult
    • Film
  • Palme d’Or, 2015: DHEEPAN

    De la gară, urma să plec direct la cinema. Aveam doar câteva minute între sosirea trenului și începerea proiecției și cred că taxiul ar fi trebuit să zboare, ca să
    Mai mult
    • Film
  • Cannes dă București

    Diseară plec spre București, la festivalul Les Films de Cannes a Bucarest. Dar, ca unul căruia îi plac prescurtările (fiindcă întotdeauna o prescurtare sună mai lejer, mai de gașcă, mai
    Mai mult
    • Film
  • An Honest Liar

    Ați văzut vreodată la televizor, în concursurile de golf, cum lovește câte unul mingiuța aia albă și o face să zboare peste tot terenul, intrând fix în gaura aflată departe?
    Mai mult
    • Film
  • 2+2 & Cei ce salvează lumea

    Când îmi chem prietenii la un film pe care nu l-am văzut (mare, imensă greșeală), iar filmul e un eșec trist chiar dacă sinopsis-ul sună bine, îmi vine să intru
    Mai mult
    • Film
  • Din motive inexplicabile

    Venind dinspre un București gălăgios (cu semafoare care durează puțin și cu șoferi care, dacă nu treci iute pe zebră, te claxonează) și sosind într-un Cluj moale, dar tot mai
    Mai mult
    • Film
  • Vestul singuratic

    Apoi am văzut Vestul singuratic, al lui Cristi Juncu. Acest al doilea și ultim spectacol pe care l-am prins la București, în „FESTin pe Bulevard”, era de fapt unica mea
    Mai mult
    • Teatru
  • Tatăl

    Când ajungi la un festival pe ultima sută de metri și încerci, în două zile, să prinzi cât poți, ca să simți măcar pe vârful limbii că ai gustat festivalul,
    Mai mult
    • Teatru
  • Hamlet-ul Indoneziei? The Look of Silence

    Nu știu de ce, dar întotdeauna ultimul film pe care îl văd la Astra e, în cazul meu, un fel de pumn în stomac. Ca poveste, ca mesaj, ca mod
    Mai mult
    • Film
  • Filme la care ne-am înghesuit

    E suficient ca, într-un festival de film, să fie în program titluri care conțin termenii „sex”, „naked”, „pleasure”, ca să se umple sala de lume. Toți își închipuie un singur
    Mai mult
    • Film
  • Câteva românești

    A patra zi de Astra Film a fost, pentru mine, în roșu, galben și albastru. Trei filme, toate românești, mi-au umplut programul zilei de joi, 8 octombrie, iar fiecare dintre
    Mai mult
    • Film
  • „Trimisul” lui Hitler. The Érpatak Model

    Când un film durează o oră și jumătate, iar discuțiile de după, cu regizorul, încă o oră, e clar că ceva nu e în regulă acolo. Nu neapărat cu filmul,
    Mai mult
    • Film
  • The Long Way Home

    Întotdeauna după ce ajung la un festival, în alt oraș, prietenii de acasă încep să mă întrebe „cum e”. E întrebarea standard, care, într-un fel, mă obligă să răspund standard:
    Mai mult
    • Film
  • Gânduri de prima zi

    Vă scriu de la fereastra unei clădiri înalte (de unde se vede tot Sibiul) și de pe un scaun care scârțâie. A trecut o zi de când sunt în Sibiu,
    Mai mult
    • Film
  • Mănăstirea Rîmeț

    În decembrie ’89, călugăriţele de la Rîmeţ n-aveau nici televizor, nici radio. Rupte de lume în sensul complet al cuvântului, cum destul de rar vezi azi în spaţiile monahale româneşti,
    Mai mult
    • Turism
  • Cheile Rîmeţului

    Cheile Rîmețului e genul de loc de care parcă toată țara a auzit și pe care parcă toți l-au văzut. Dovadă că, dacă n-ați fost încă acolo și o spuneți
    Mai mult
    • Turism
  • Schitul Poșaga

    În secunda în care am intrat în bisericuță, fiind soare afară și întuneric înăuntru, n-am putut vedea mai nimic. M-am frecat la ochi, dar tot degeaba. În schimb, am auzit
    Mai mult
    • Turism
  • Mirosul din cutia cu diafilme

    În dulapul din stânga, jos, unde nu mai am decât niște casete cu Ace of Base, e o cutie roșie, veche. Capacul abia mai stă pe ea, iar cutia, de
    Mai mult
    • Viață
  • Creștinul român

    Când eram mic, mergeam la Adunare cu bunica din partea tatălui, dar și la Liturghie, cu bunica din partea mamei. Îmi plăcea și într-un loc, și în altul. Mai târziu,
    Mai mult
    • Viață
  • Comoara

    Dacă încă nu v-ați prins că filmul românesc e cu vorbe și tăceri, înseamnă că nu erau românești filmele pe care le-ați văzut. Ultimii ani sunt arhiplini de filme-dialog și
    Mai mult
    • Film
  • Scurtmetraje. Sau despre filmul românesc (partea II)

    Chiar dacă încă nu e prea evident și nu suntem toți de acord, interesul pentru poveste în scenaristica românească a început să crească. A evoluat, în ultimii ani, de la
    Mai mult
    • Film
  • Scurtmetraje. Sau despre filmul românesc (partea I)

    Aud multe păreri despre filmul românesc. Păreri nu tocmai bune, de regulă, dar îndreptățite de multe ori. Păreri subiective dar oneste, păreri de oameni care au văzut două-trei titluri, au
    Mai mult
    • Film
  • 600 de mile & Despre oameni și oi

    De când a început TIFF-ul, mi se pun non-stop două întrebări. Aceleași două întrebări, care se repetă zi de zi, day & night, de parc-aș fi în Twilight Zone. Sau,
    Mai mult
    • Film
  • Incendiul & Plan pe șase ani

    Mai demult, când mergeam la câte un festival și vedeam un film prost, mă enervam. Eram în stare să dau vina pe tot festivalul pentru filmul ăla, de zici că
    Mai mult
    • Film
  • Melbourne & Nopți de vară

    Uneori mă uit prin sală, pe întuneric, la spectatori. Deși nu pot vedea decât siluete și profiluri, îmi place să-i văd cum reacționează, dacă se joacă sau nu pe telefon,
    Mai mult
    • Film
  • Lecția & Melody

    Nu știu de ce, dar, după atâția ani de mers la TIFF, îmi încep fiecare text cu o concluzie. Ca și când, brusc, m-a lovit înțelepciunea de veteran, cu barbă
    Mai mult
    • Film
  • Povești trăsnite & Pâine neagră

    Un nou record în Cluj, aseară: 2.500 de oameni congelați în Piața Unirii. Fix în centru. O congelare colectivă, dureroasă, până la oase, dar 100% asumată. A fost prima zi
    Mai mult
    • Film
  • Spectatorul pufăitor (partea I)

    Dacă e vreun lucru pe lumea asta care cere eforturi de alpinist, care stoarce litri de sudoare și care, după ce ai încercat, îți face sete de trei beri, atunci
    Mai mult
    • Film
  • Sebeș. Uneori e bine

    Sebeșul e al meu. Nu-i al urmașilor urmașilor voștri, care, probabil, vor purta măști de gaze și-n somn. Sebeșul e al meu și, cu toate minusurile grave care există acolo
    Mai mult
    • Teatru
  • Somewhere. De Coppola

    Iubitorii lui Lost in Translation, scris și regizat de aceeași Sofia Coppola, vor priza și acest mult-mai-tulburător Somewhere, în care totul se învârte (din nou) în lumea neutră și aventuroasă
    Mai mult
    • Film
Mai multe / Apasa SHIFT pentru a le incarca pe toate load all